Pe urmele minorităților. Cehii din Banat.

Pe urmele minorităților am luat-o vara aceasta. Am zis că dacă tot e așa încâlcită treaba cu călătoritul în străinătate, ba se poate, ba nu se poate, ba e nevoie de teste Covid, ba stai, ba nu stai în izolare, hai mai bine să rămânem în România.

Să petrecem o vacanță activă, așa cum ne place nouă. Să facem și să aflăm lucruri noi. Hai să mergem pe urmele minorităților! Și am plecat în căutarea cehilor din Banat.

Scurtă prezentare

Despre existența cehilor din Banat am aflat acum câțiva ani dintr-un film documentar prezentat la Festivalul Filmului European. Mi s-a părut fascinantă povestea celor 6 sate cehești, izolate în Munții Almăjului, unde trăiesc cehii. Mi-am dorit să ajung să îi cunosc în comunitatea lor.

Ei sunt pemii, urmașii cehilor aduși să populeze granițele Imperiului Austro-Ungar și să prelucreze lemnul. Primii pemi ( cuvântul vine de la boemi sau boemieni ) au început să vină începând cu 1823 și de atunci urmașii lor trăiesc aici.

În 1827-1828 au fost aduși coloniști cehi pentru apărarea Banatului împotriva turcilor pe linia de comandă a graniței militare bănățene.

Limba vorbită

Vorbesc ceha veche, așa cum vorbeau strămoșii cehilor din Cehia. Aici este singura zonă unde s-a păstrat limba arhaică, cea vorbită de strămoși. Vin lingviști cehi ca să studieze limba căci în țara lor aceasta s-a modificat. Pe urmele minorităților dacă mergi, de limbi arhaice dai. 🙂

Populația cehă

În anul 1992 erau în România 5800 de cehi.

După 1990 a început un puternic fenomen de migrație dinspre România spre Cehia. Această plecare a fost determinată pe de o parte de închiderea unor fabrici astfel că oamenii nu au mai avut unde munci. Pe de altă parte a fost și dorința cehilor de a pleca în țara lor de origine unde nivelul de trai și posibilitățile de câștig erau mai mari.

Conform recensământului din 2011, în România mai rămăseseră 2477 cehi.

Majoritatea cehilor din România trăiesc în sud-vestul țării, aproximativ 60% dintre ei în Județul Caraș-Severin, unde alcătuiesc 0,9% din populație.

Populația cehă este înconjurată de cea română și sârbă. Acesta este un fenomen cultural unic. Locația geografică izolată a făcut ca tradițiile și obiceiurile pemilor și limba cehă să se conserve perfect. Acest lucru face ca această comunitate să prezinte o valoare culturală și istorică inestimabilă.

Legătura cu cehii din Cehia

Cehii din România sunt mult mai cunoscuți în Cehia decât în țara noastră. Anual vin cehi din Cehia să îi viziteze.

Pur și simplu vor să îi cunoască, li se pare cel puțin interesant să îi găsească pe ai lor la multe sute de kilometri și să vorbească cu ei o limbă arhaică.

Vin să participe la diferite festivaluri pe care le organizează cehii de aici, câteodată singuri, câteodată cu ajutorul celor din Cehia. Sunt festivaluri fie la Eibenthal în luna august ( festival de muzică modernă cehească ), fie la Gârnic unde se organizează Balul Secerișului în luna august sau festivalul de rock. Mai puțin anul acesta, în 2020, când din cauza pandemiei, cehii nu au mai putut veni și festivalurile nu s-au ținut. Pe urmele minorităților dacă pornești, festivaluri o să găsești. 🙂

Ajutorul dat de statul ceh

Din banii guvernului ceh s-au reparat școlile, bisericile, s-au făcut drumurile, se organizează diferite evenimente, s-a introdus sistemul de telefonie, au fost ajutați cei care au vrut să se stabilească în Republica Cehă.

Statul ceh trimite în Banat profesori și preoți.

Îmbrăcămintea cehilor din Banat

Aceasta este asemănătoare cu cea purtată în Boemia la sfârșitul secolului al XIX -lea. În Cehia se mai păstrează doar la muzee.

Am surprins în Sfânta Elena sărbătoare populară a Nedeii care dă și hramul bisericii romano-catolice din sat.

Slujba se ține în limba cehă. An de an, după slujbă, are loc și o serbare câmpenească a oamenilor din sat, mai puțin anul acesta, de aceea fotografiile de acum sunt doar de la biserică. Pe urmele minorităților ai pornit, costume frumoase ai găsit. 🙂

Satele cehești din Banat

Astăzi în Banat sunt 6 sate cehești: Bigr (Bigăr), Rovenska (Ravensca), Sumice (Șumița), Gernik (Gîrnic), Eibenthal și Sfânta Elena.

Eibenthal

Populația

Am ajuns prima dată în comunitatea cehă în satul Eibenthal, un sat cu 180 de săteni acum, în mare parte îmbătrânit.

În 1934 trăiau în Eibenthal 600 de locuitori de origine cehă. În 1991 rămăseseră 400 de locuitori iar în anul 2000 doar 302 locuitori. Azi mai sunt 180. După 1989, o bună parte a plecat în Cehia sau în orașele mari din Banat.

Locuitorii își câștigau de obicei existența muncind în minele de antracit de la Baia Nouă (Ujbanyji) la 3 km de sat. Între timp, minele s-au închis. Astăzi trăiesc din pensie, din turism ( închiriază pe timpul verii camere cehilor care îi vizitează ), din ce produc în jurul caselor.

Istoric

Satul a fost fondat în 1827 într-o vale îngustă, de-a lungul pârâului Tișovița. Numele este de origine germană și vine de la vegetația de tisă care, cu timpul, a dispărut complet.

Cehii au sosit aici din zonele Plzen, Platovy, Caslav și Beroun din Cehia și au fost aduși pentru a popula granițele de Est ale Imperiului Austro-Ungar.

În 1912 a fost construită aici biserica parohială romano-catolică dedicată Sfântului Ioan din Nepomuk.

Localizare

Satul se află la altitudinea de 400 de m.

Satul se găsește la 6 km de Dunăre și 38 de km de Orșova. Ca să ajungi aici din șoseaua principală din Clisura Dunării urci prin pădure pe un drum bun, asfaltat acum câțiva ani. Drumul de 6 km, pentru că mergi încet, mi s-a părut fără de sfârșit.

Este singurul sat cehesc din județul Mehedinți, restul sunt în Caraș Severin.

Frații Pospișil din Eibenthal

Prima oară în Eibenthal i-am întâlnit pe frații Pospișil.

E greu să nu afli de ei sau să nu îi întâlnești. Tiberiu, cel din stânga, deține și celălalt, din dreapta, Tomas, lucrează cu el la singurul restaurant cehesc din zonă, deschis acum 1 an.

Tiberiu e antreprenor pur-sânge, visul lui a fost să nu lucreze niciodată pentru alții și nu a lucrat. După terminarea facultății în Timișoara, s-a întors în sat și de 9 ani de zile organizează, împreună cu niște parteneri din Cehia, pentru cehii din Cehia, un festival de muzică cehească în sat. Mai puțin anul acesta dar la anul, dacă totul va fi bine, îl va relua.

Tomas a locuit 15 ani în Timișoara și acum s-a întors acasă ca să ajute la dezvoltarea afacerii. La fel a făcut și cel de-al treilea frate, care nu apare în poză, care a venit de câteva luni din Cehia.

Festivalul cehesc

Festivalul a atins anul trecut un record: în anul 2019, în satul de 180 de suflete, au venit în luna august 2000 de cehi cu un tren special, foarte lung, de la Praga la Orșova. Stau la săteni, în capacitățile de cazare administrate de frați și cei mai mulți la corturi.

Restaurantul cehesc

Tiberiu își dorește să pună Eibenthalul și pe harta turistică a românilor de aceea a deschis și un restaurant unde mănâncă cei care vin în vizită în zona Cazanelor și sunt îndrumați să mănânce “sus, la cehi”. Construcția, “la roșu” deocamdată, e viitoarea fabrică de bere, bere care se va face după rețetă și cu ingrediente cehești. La etaj vor exista 3 camere pentru închiriat.

Visul fraților Pospișil e să dezvolte businessul și să implice comunitatea ca fiecare să aibă un loc de muncă ( mina de la Baia Nouă care asigura pâinea celor din zonă s-a închis, de aceea satele sunt îmbătrânite și fenomenul migrării tinerilor atât de accentuat ).

Eibenthal, o revelație

Mi se pare admirabil ce am găsit aici. Un sat superb și o mână de tineri care vor să schimbe sensul migrației, dinspre Cehia și orașele mari către micul Eibenthal. Și știți ce cred? La cat i-am văzut de determinați, vor reuși cu siguranță! Pentru cei 3 frați Pospișil și pentru efortul și reușita lor, închin un pahar de bere cehească! Pe urmele minorităților dacă pornești, oameni faini o să găsești! 🙂

Gîrnic, sat cehesc

Ca să ajungi la Gîrnic, parcurigi 13 km de la Moldova Nouă prin Munții Almăjului, într-un decor idilic de pădure, pe drum asfaltat.

Populație

Are în prezent 180 de locuitori. Din cei 980 de după 1989, cei mai mulți au migrat în Cehia.

Satul, în timpul iernilor aspre, era complet izolat dar, așa cum ne-a spus dl. Piecel Vențel de la Primărie, asta nu era o problemă. Oamenii aveau mâncare pe care și-o făceau singuri, erau meșteșugari de tot felul. Principiul economiei autarhice.

Istoric

Satul datează de la al doilea val de migrație a cehilor în Banat, cel din anii 1826-1828. Au venit atunci agricultori și meseriași la granițele Imperiului Austro-Ungar, cărora li s-au promis locuri de casă și beneficii.

În 1947, o parte din cehii din sat au migrat în Cehia și de acolo în Dinwiddie, statul Virginia, USA. Biserica emigranților cehi în America este copiată exact după biserica din satul Gîrnic, așa cum se poate vedea în fotografia de mai jos. Are și același Sfânt ocrotitor: Ioan Nepomuk.

În 1972, familia domnului Vențel a primit un cec de la rudele din America (e într-o fotografie mai jos). De frica comuniștilor, nu au încasat cecul. Cecul s-a devalorizat, banii s-au pierdut. A rămas însă prietenia cu cehii din America.

Sfânta Elena

Eibenthal și Gîrnic sunt sate izolate ( ajungi la ele străbătând drumuri bune dar prin pădure ) care beneficiază de cadre naturale superbe. Sfânta Elena este cel mai puțin izolat.

Locație

Situat la 10 km de Moldova Nouă și la 5 km de Dunăre, la Sfânta Elena este ușor de ajuns.

Aspectul

Satul e prosper. Are o locație favorabilă și în plus e înconjurat de o pădure de eoliene care s-a construit pe terenurile oamenilor dar și pe domeniul public, fapt ce a adus bani în buzunarele sătenilor dar și ale Primăriei.

Așa că acum satul arată că un sat cehesc din Cehia, cu străduțe impecabil asfaltate, bine luminat noaptea și cu case colorate și frumos aranjate.

Viceprimarul

E adevărat că au și un viceprimar ( se numește așa pentru că satul aparține de o comună unde există primar, satul are doar viceprimar) foarte gospodar, Petr Huzra. L-am fotografiat când ne povestea mândru despre amenajarea lacului din sat dar am pus și 2 poze, una de la întâlnirea de acum câțiva ani cu președintele Cehiei și una de la Cascada Iguazu din Argentina unde a fost să își întâlnească rudele. În 1947, după război, de sărăcie și viață grea, o parte din oamenii din sat au emigrat în Argentina.

Mai jos este o fotografie cu câțiva tineri cehi pe care nu i-a oprit nici vara aceasta nimic, au venit să-i viziteze pe cehii din Banat. Ați putea să le urmați exemplul, vă spun că veți ieși câștigați!

Închei aici periplul meu de anul acesta în satele cehești. Anul acesta am reușit să vedem doar 3. Următorul pe listă, în viitor, ar fi Ravenska unde am înțeles că mai trăiesc 80 de cehi și care se află pe o creastă de munte cu o priveliște de îți taie răsuflarea dar pentru care trebuie să parcurgi 25 de km de drum neasfaltat prin pădure.

Le mulțumesc lui Tomas Pospisil, Pospisil Tiberiu Iosif, Bouda Stefan și lui Petr Huzra, etnici cehi, antreprenori unii, alții implicați politic în viața comunității cehe din România, pentru tot sprijinul! A fost o reală plăcere și bucurie să descopăr comunitatea cehă la ea acasă! S pozdravem, Monica!

Dacă v-a plăcut articolul, vă recomand să citiți și despre lipoveni, tătari, turci și greci, alte minorități pe care le-am vizitat vara aceasta.