Pe urmele minorităților am luat-o vara aceasta. Am zis că dacă tot e așa încâlcită treaba cu călătoritul în străinătate, ba se poate, ba nu se poate, ba e nevoie de teste Covid, ba stai, ba nu stai în izolare, hai mai bine să rămânem în România.
Să petrecem o vacanță activă, așa cum ne place nouă. Să facem și să aflăm lucruri noi. Hai să mergem pe urmele minorităților! Hai în Dobrogea unde e patria minorităților care conviețuiesc de atâta vreme și așa de bine!
Cazare
Ne-am cazat la Sarichioi în județul Tulcea. Am luat-o pe urmele minorităților de ruși-lipoveni din România pentru că aici se află cea mai mare comunitate a lor.
Am stat la Pensiunea Cupric . Aceasta este situată chiar pe malul lacului Razim și are o vedere splendidă asupra lacului și o grădină minunată. Piscina este suficient de mare și apa curată.
Proprietarii sunt foarte amabili, preocupați de curățenia locului și atenți să îți fie bine.
Bisericile din sat
Am ajuns sâmbătă seara și duminică dimineața m-am grăbit să merg la cea mai apropiată biserică lipovenească ca să văd slujba de dimineață. Nu am intrat. M-am bucurat de afară de spectacolul hainelor de sărbătoare, minunat colorate, mai ales cele ale femeilor.
Am aflat că aceasta este biserica de rit străvechi, așa mi-au spus participanții la slujbă. Ritul străvechi este ritul vechi un pic altfel, de unii chiar contestat, așa am aflat la Mănăstirea Uspenia.
Cealaltă biserică, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, este biserica mare, superb renovată, cu turla aceea lucitoare, vopsită în albastrul acela minunat pe care eu l-am denumit “albastru de Sarichioi”.
Lipovenii consideră Paștele cea mai mare sărbătoare și o celebrează ca atare. Mi-am propus să ajung cândva de Paștele sărbătorit pe rit vechi în comunitatea lipovenească și să petrec alături de ei. Sunt sigură că va fi o experiență nouă pe cinste!
Slavona veche
La școala de pe lângă biserică copiilor li se predă slavona veche. Am aflat un amănunt interesant despre cum se aleg preoții la staroveri: ei nu sunt școliți, nu merg la școală să devină preoți ci sunt aleși democratic de către comunitate. Cei mai iscusiți, cei mai merituoși în toate, chiar și la slavona veche pe care o vor folosi în biserică, ajung să fie “unși” preoți.
Portul tradițional popular lipovenesc
După cum se poate vedea în imaginile de mai sus,
Bărbații:În partea de sus poartă cămașa largă rubașka, peste pantaloniPantalonii largi se pot adună în cizme, dacă e cazul. Ei se numesc stani sau briuchi.
Femeile poartă:Sus poartă bluza largă numită copca. În partea de jos poartă fustă largă cu multe pliuri numită iupca. Aceasta e portul femeilor lipovence de rit vechi.
În cazul particular al doamnei din imagine, care este lipoveancă de rit străvechi, fusta este înlocuită de sarafanul numit subca.
Femeile măritate poartă părul sub kicika, o “tichie” specială care acoperă cozile femeilor sub batic. La biserică și fetele și femeile poartă batic.
Am mai jos o poză făcută la un târg de la Muzeul Satului în București, purtând kokoshnik, coronița în forma de diademă care împodobește la sărbători capul femeilor. Sunt împreună cu doamna care le confecționează.
Fetele poartă părul în coadă legat cu multe panglici colorate.
Cel mai bogat în simbolistică e brâul purtat și de femei și de bărbați, numit pois. Acesta e împletit în ciucuri, e din lână sau mătase. Face legătura dintre trup și suflet.
Mâncare
Să mâncăm în Sarichioi mi s-a părut un pic mai greu de realizat.
Noi am stat 2 nopți în acolo și zilele am umblat. Prin urmare, am mâncat pe unde am apucat prin drumurile noastre, o dată la un restaurant din centrul Babadagului și altădată în Tulcea.
Dar duminică seara eram acolo și ne-a luat ceva să găsim Taverna Le Gafish pe malul lacului Razim. Dar și când am găsit-o, nu ne-a părut rău. Doi tineri, un băiat și o fată, au creat o terasă frumoasă, curată și cu bun gust, unde am putut mânca pește proaspăt pescuit și gătit.
Ceea ce grozav chiar și în zona aceasta, patria peștelui. Ne-au povestit localnicii că se petrece un intens proces de depopulare a lacului de pește. Și dacă înainte existau fermele piscicole care populau bălțile cu puiet pentru înmulțire, azi lucrul acesta nu se mai întâmplă.
Așa că nu e de mirare că bălțile nu mai furnizează suficient pește. Și nu e de mirare că, în consecință, chiar și restaurante aproape de apă ajung să servească pește din supermarketuri.
Baia lipovenească
Principiul băii lipovenești e următorul: se face focul sub ceaunul cu apă și sub pietrele vinete. Pietrele se încing, peste ele se toarnă apoi apă rece. Apa din ceaun clocotește și scoate aburi. Se creează efectul de saună.
Deasupra pietrelor încinse se ține măturica de stejar. Când e fierbinte, se ia și se bate cu ea corpul până iese toată răceală.
Băile acestea se găsesc cam în 90% din casele lipovenilor din Sarichioi, așa cum mi-a spus dl.primar Finoghen Vitali Cristian. Ba mai mult, proprietățile lor de detoxifiere a organismului au făcut să fie anexate și în gospodăriile unor români din zonă. Ele există adițional băilor obișnuite, se folosesc în principal vinerea și sâmbătă. Cel puțin o dată pe săptămână.
Mănăstirile
Mănăstirea Uspenia
La Slava Rusă am ajuns la mănăstirea Uspenia.
Aceasta este: singura de acest fel din Europasingura mănăstire din mediu rural din România cu rang de catedralăcentrul eparhiei de Slava din cadrul bisericii de rit vechi a lipovenilor.
Mănăstirea “Uspenia” este una de călugări.
Hramul mănăstirii este “Adormirea Maicii Domnului” sărbătorit pe 28 august, după rit vechi.
Staroverii care au ajuns pe aceste meleaguri, la început s-au așezat în valea dintre satele Slava Rusă, Slava Cercheză și Fântână Mare, numită Valea Bajbunarului.
Au trăit la început în pădure, au locuit în colibe și hrube. Au găsit aici un loc prielnic supraviețuirii și păstrării în bune condiții și siguranță a culturii proprii.
Și-au construit biserică din lemn.
Au trecut prin multe, multă vreme nu au avut preot, dar au rezistat.
Mănăstirea Vovidenia
În pădurea Babadag, tot în comuna Slava Rusă se află minunea aceasta de mânăstire lipovenească de maici: mânăstirea Vovidenia.
Mult biserică, un pic mic conac rusesc – așa am perceput că arată locul.
10 maici întrețin locul acesta întru slava credinței lor ortodoxe de rit vechi și a strămoșilor lor staroveri.
Istoria lipovenilor
Istoria lor pe scurt e asta:
La sfârșitul secolului al 17 lea a avut loc reforma cultului Bisericii Pravoslavnice Ruse. Această reformă a fost inițiată de către autoritatea politică, de către țarul Alexei, tatăl lui Petru cel Mare. Scopul a fost alinierea cultului Bisericii Ortodoxe Ruse la restul ortodoxiei.
Această reformă a fost acceptată de cei care țineau de biserica oficială, numiți nikonieni ( Nikon a fost Patriarhul Bisericii Ruse la momentul demarării acestei reforme ) și contestată de staroveri sau stearobreadțî, cum se numeau ei înșiși sau rastolniki – eretici, cei care au refuzat reforma.
Așa a început migrația celor din urmă care s-a desășurat în etape și pe 3 direcții principale: spre Răsărit – spre Siberia; spre Apus – se pare că au ajuns până în Polonia și respectiv spre Sud , spre Don, Sudul Basarabiei și se pare că în Dobrogea și în Deltă, ceva mai târziu.
La un moment dat deci, un grup de călugări ortodocși ruși, cei care nu au acceptat reforma, s-a stabilit în nordul Dobrogei de azi. Acest teritoriu era la acea vreme sub dominație turcă.
Prima mențiune a unei populații de staroveri este de pe la 1754 în Sarichioi.
Calendarul iulian
Slujbele religioase în mânăstire, de la înființare până în prezent, se fac în slavona bisericească. Calendarul folosit este cel iulian, predominant în întreaga Europă în Evul Mediu.
Stil vechi
Denumirea stil vechi este dată prin opoziție față de stilul nou care corespunde calendarului gregorian folosit de noi.
Lipoveni versus staroveri
Lipovenii, din punct de vedere etnic, sunt ruși iar din punct de vedere confesional, sunt staroveri sau ortodocși de rit vechi. Starover înseamnă credință veche iar stearobreadțî înseamnă adevărata credință.
Pe urmele minorităților – povestea staroverilor este despre credință puternică, tenacitate, perseverență în cele mai vitrege condiții așa că zic că merită povestită și cunoscută de noi toți.
Ar fi multe de spus despre ei dar zic că cel mai bine ar fi să îi vizitați, să le cunoașteți obiceiurile și pe ei. Porniți deci pe urmele minorităților, porniți pe urmele lipovenilor!
Vizita noastră în zonă înseamnă și susținere economică pentru oamenii locului.
În plus, vă garantez că experiența va fi una memorabilă dacă vă place să cunoașteți oameni și locuri noi.
Am scris despre lipovenii din Deltă și aici, pe acest blog, https://sensautentic.ro/delta-dunarii-cea-minunata-si-unica/.
Informațiile despre istoria lipovenilor le am de la mănăstirea Uspenia și dintr-un articol din “Matricea Românească” al istoricului Paul Condrat.
1 comment