Pe urmele minorităților am luat-o vara aceasta. Am zis că dacă tot e așa încâlcită treaba cu călătoritul în străinătate, ba se poate, ba nu se poate, ba e nevoie de teste Covid, ba stai, ba nu stai în izolare, hai mai bine să rămânem în România.
Să petrecem o vacanță activă, așa cum ne place nouă. Să facem și să aflăm lucruri noi. Hai să mergem pe urmele minorităților! Hai în Dobrogea unde e patria minorităților care conviețuiesc de atâta vreme și așa de bine!
Începuturile
Sari Saltuk Dede
În anul 1262, în nordul muntos al Dobrogei a venit, în fruntea unei armate de 10000 oșteni turci selgiucizi, dervișul Sari Saltuk Dede. El a fost trimis ca misionar de către un mare pașa al vremii, Haji Bektaș Veli, cu misiunea de a răspândi religia islamică.
Se întâmpla înainte de fulminanta ascensiune a Imperiului Otoman. La acel moment, Dobrogea era un teritoriu al nimănui, aproape nepopulat, stăpânit la sud de Imperiul Bizantin, dar ocupat la nord de Hoarda de Aur.
Legenda spune că Sari Saltuk Dede i-a cerut voie să ocupe acest teritoriu, împăratului bizantin Mihail Paleologu.
Sari Saltuk Dede a devenit astfel Baba ( tată, părinte, în limba turcă) pentru noua comunitate de musulmani din Dobrogea. Tabăra lor, prin amplasarea ei pe culmile deluroase ale lui Vicus Novus (Satul Nou) din nordul Dobrogei, a dat acestei așezări numele de Babadag. Acesta înseamnă „Muntele Tatălui“.
În Babadag, pe urmele minorităților
Babadag, în județul Tulcea, are azi o populație de până la 10000 de locuitori și se află la 37 km de orașul Tulcea.
Este denumit “Sinaia Dobrogei” și este situat la poalele dealurilor Coiun Baba, Sultan Tepe și Ianik Bair. Orășelul acesta a avut perioada lui de mare glorie: menționat pe la 1330 – 1331 de celebrul călător arab Ibn-Battuta, Babasaltîk a fost cândva: centrul administrativ al Dobrogei, cel mai dezvoltat oraș din Dobrogea, principalul centru de desfacere pentru imprejurimi.
În 1677 a devenit pentru 2 ani reședința Pașei de la Silistra, cartierul general al pașalîcului și al armatei turcești. Aşezarea avea 100.000 de locuitori, 400 de prăvălii, hanuri, şcoli, seminarii, geamii – un centru urban în toată puterea cuvântului. Era legătura dintre Dunăre și Mare, de aici se domina tot.
Un oraș care a fost așa important odată păstrează spre mărturie și vizitare:
Mausoleul lui Sari Saltuk Baba Dede – a fost construit construit în 1484 de către sultanul Baiazid, în onoarea dervişului care a dus islamul pe un tărâm nou. Mausoleul lui Baba este un obiectiv turistic cu care oraşul se mândreşte. La festivitatea care a marcat restaurarea sa, de la 26 septembrie 2007, a participat inclusiv premierul turc de la acea vreme, Recep Tayyip Erdogan.


Geamia Ali Gaza Pașa – a fost construită în sec al XVI lea și este unul dintre cele mai vechi monumente de artă musulmană din România. A fost complet renovată în 1998. Aici se află mormântul lui Ali Gaza Pașa, în mai multe rânduri guvernator al provinciei. Se mai află și cișmeaua Kalaigi, la care se răcoresc pelerinii osteniţi de călătoria prin secetoasa Dobrogea.

Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia
In Mangalia se află cea mai veche geamie otomană de pe teritoriul României.
Este construită la dorința Esmei, nepoata lui Suleiman Magnificul și fata sultanului Selim al II lea, căsătorită cu vizirul Sokkolu-Mehmed Pașa. A fost ridicată în 1520.
Monument istoric și de artă musulmană în stil maur, construită în sec al XVI lea și renovată integral în 2008, moscheea este funcțională și foarte frumoasă. Are un stil aparte faţă de construcţiile de cult turceşti din Dobrogea, deoarece intrarea în geamie este precedată de o verandă acoperită. La zidurile sale, meşterii pietrari au folosit piatră din cetatea antică Callatis.
Pe urmele minorităților dacă mergi, de cea mai veche geamie din România dai! 🙂


Moscheea Regelui din Constanța
Kral Ceami ( Moscheea Regelui) sau Moscheea Carol din Constanța este cunoscută de musulmani ca Moscheea Mare, cea mai prestigioasă din țară.
A fost construită între 1910 și 1913 în timpul lui Carol I, la cererea expresă a acestuia, ca semn de prețuire pentru “loiala comunitate musulmană” din Dobrogea. Drept recunoştinţă, musulmanii au făcut un gest rarisim: au numit moscheea „Carol I“. Numele a fost păstrat până în zilele noastre.
Este prima construcție din beton armat ce s-a executat în Constanța. Dacă te țin picioarele poți urca 140 de scări până în vârful minaretului ca să admiri frumoasa panoramă a orașului vechi și a portului. Dacă nu, e suficient că ai ajuns până aici și ai văzut moscheea.
Covorul din moschee nu e unul oarecare. E covorul adus în anul 1965 de pe Insula Ada Kaleh. Covorul a fost donat de sultanul Abdul Hamid în anul 1904 populației musulmane din insulă.
Covorul este imens de aceea este rulat într-o bună măsură. Are 144 metri pătrați și o greutate de aproape o tonă. A fost lucrat în Turcia la centrul de artizanat Hereke timp de 17 ani. Lucrătura, modelul și culorile stinse de timp îi conferă valoare istorică.
Ada Kaleh, îți mai aduci aminte, este insula aceea de lângă Orșova, din cotul Dunării, populată majoritar cu turci. Insula a fost inundată atunci când s-a construit Hidrocentrala de la Porțile de Fier în 1970. Un fleac, niște destine acolo schimbate, nimica toată.


Fîntîna Mare sau Bașpunar
Fîntîna Mare sau Bașpunar este un cătun la capătul țării, la câteva sate depărtare de granița cu Bulgaria.
Dacă ai sosit în Bașpunar e ca și cum ai fi parcurs secolele invers și ai fi ajuns în Imperiul Otoman. Satul are o particularitate unică: este integral locuit de minoritatea turcă. Sunt încă 120 de familii care locuiesc aici, în general în vârstă.
A existat o inițiativă a unui primar inimos a comunei Independența, de care ține cătunul: să introducă satul în patrimoniul UNESCO. A existat interes din partea autorităților dar în final nu s-au găsit bani pentru demersuri.
Ca o curiozitate, cătunul turcesc aparține de o comună cu numele Independența care celebrează independența de Imperiul Otoman. Dar cine stă în loc de curiozități?
Prin urmare, deși cafeaua turcească ar fi putut fi o atracție a locului, am băut lavazza de la dozator. Cafea la ibric beau oamenii în casele lor. Nu sunt turiști pentru care să o pregătească spre vânzare. Sigur că dacă i-am fi rugat de o cafea la ibric, ne-ar fi făcut cu siguranță. Dar nu a fost timp de asta.
Satul nu are racordare la rețeaua de apă și canalizare, ca multe alte sate din frumoasa noastră țară. Prin urmare, se alimentează cu apă de la 3 cișmele dintre care una principală în centrul satului.
Doamnelor și domnilor, dacă vă e dor de Asia și doriți să vedeți un loc cu potențial turistic, la capăt de țară și început de poveste, dacă vreți să cunoașteți oameni ospitalieri care vă vor povesti despre istoria turcilor pe meleagurile acestea, veniți de poftiți în Bașpunar! Pe urmele minorităților, înainte!






Mâncare
Am ajuns la Neptun la Cafeneaua Efendi, considerată a fi unul, dacă nu cel mai bun restaurant tătăresc din județ. Mâncarea tătarilor ca și a turcilor de altfel se bazează mult pe aluaturi stratificate precum la popoarele din Asia Centrală.
Am comandat șiborek cu carne. Plus ayran. Mi-au plăcut.
Am ajuns și la restaurantul Bosfor. Am comandat tavuk corbasi, adana kebap și sackavurma. Pe cât de pitorești numele, pe atât de gustoasă mâncarea.
Dar am mai fi putut comanda și alte aluaturi precum ghiozdeme, pide, mantî, chirde sau lahmagiun (un fel de pizza ) sau mâncăruri pe bază de legume (patlîgean, domades, salceasî) ciorbe (mergimec – de linte) sau iskinder (carne, iaurt, sos de roșii).
Micii sunt una din cele mai importante mărci ale culturii otomane. Ei se găsesc în întreg arealul Peninsulei Balcanice. Diferențele sunt că în Serbia și Bulgaria nu se se adaugă usturoi și ierburi, în Albania, Macedonia, Bosnia și România, da.





Diferența dintre turci și tătari
Deşi sunt grupuri etnice diferite, turcii şi tătarii sunt descrişi etnic ca minoritate turco-tătară sau religios – drept comunitate musulmană. Numitorul lor comun este originea turcică.
Dar tătarii au o identitate aparte datorată rădăcinilor din Crimeea.
Până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989, tătarii din România erau numiţi «turci» de către români. Cauza acestei duble identităţi se află în teama tătarilor de persecuţii şi deportare, aşa cum li s-a întâmplat de atâtea ori sub regimul ţarist şi sovietic, în patria lor istorică – Crimeea. Și faptul că nu aveau un stat naţional făceau ca aproape o treime din tătari să se declare turci.
“Turci sau tătari, otomanii nu au fost excluși de români în Dobrogea, așa cum s-a întâmplat în Balcani. Iar musulmanii s-au dovedit în timp a fi buni români.”, așa după cum spune profesorul Metin Omer de la Universitatea “Ovidius” din Constanța.

Informațiile ne-au fost furnizate de doamna Melek Osman, cea care se ocupă de tot ce ține de partea culturală în cadrul Uniunii Turcilor din România, filiala Constanța.
Comunitatea turcească din România are azi în jur de 30000 de turci și în jur de 24000 de tătari, date din 2016. Le menționez pentru a putea avea o idee asupra mărimii comunității. Cei mai mulți trăiesc în Dobrogea.
Alte surse: articolul “Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe” de Sînziana Ionescu în “Adevărul de Constanța” din 14.02.2015. și într-o măsură mai mică, și altele.
Dacă v-a placut articolul citiți pe acest blog și articolul despre lipoveni.
Leave a Comment