Sulina

Să petrecem o vacanță activă în vremea Covidului. Să facem și să aflăm lucruri noi. Să mergem pe urmele minorităților! Și am plecat la Sulina.

O scurtă istorie a Sulinei

Este o așezare veche, se zice că există încă din sec. VI-VIII î.Ch., o dată cu apariția primelor colonii pe malul Pontului Euxin. Prin urmare, e posibil să aibă în jur de 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa-o printre cele mai vechi așezări din România. Dar aceasta este istorie nescrisă.

Aici este granița dunăreană a Imperiului Roman destrămat în 476 e.n. Este popas pentru corăbiile genoveze ( Sulina apare pe o hartă genoveză care datează din 1327 ).

În documentele din perioada bizantină, Constantin Porfirogenetul pomenește de Sulina.

Cele mai multe informații despre Sulina apar în sec.al XVIII-lea când turcii merg la Constantinopole trecând prin brațul Sulina, singurul navigabil la acea vreme.

Între 1854-1856 are loc Războiul din Crimeea, între Imperiul Rus, pe de o parte și alianța Imperiului Otoman cu Regatul Piemontului, cu Cel de-al 2lea Imperiu Francez, cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte, pentru gurile de vărsare ale Dunării. Se încheie cu Tratatul de pace de la Paris care stabilește că Marea Neagră devine teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul mării fiind interzise construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel. Este prevăzută retrocedarea către Moldova a 3 județe din sudul Basarabiei ( Cahul, Bolgrad și Ismail ) și libera circulație pe Dunărea aflată sub supravegherea unei comisii internaționale.

După 1856, Sulina este sub suveranitate turcă până la unirea Dobrogei cu România în 1878. Prin urmare, influența celor 2 imperii, rus și otoman, a fost extrem de mare asupra Sulinei.

Sulina, orașul

Sulina devine oraș în sec. al XIX-lea, în 1856, o dată cu stabilirea aici a Comisiei Europene a Dunării ( CED ). La momentul 1856, în oraș sunt 1000 de locuitori.

Acest fapt transformă localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul european. Satul pescăresc ajunge cel mai important port din vestul Mării Negre.

În perioada interbelică, portul Sulina a înregistrat cea mai înfloritoare dezvoltare din existența sa, sunt în oraș 15000 de suflete împreună cu populația flotantă. În oraș sunt 8 consulate. Cele mai importante 8 companii de transport din Europa au agenții în localitate. Cea mai mare parte a comerțului extern al României se derulează prin acest port. ( date prelate din “Sulina-monografie” de Constantin Bondoc, Virginia Dima, Eugenia Lungu )

Comisia supraviețuiește primului război mondial dar nu și celui de-al doilea. Când Europa își întoarce fața de la Sulina în 1938 și mută CED-ul la Budapesta, pentru oraș începe decăderea.

Rușii distrug în timpul celui de-al doilea război mondial cam 60% din tot ceea ce a ridicat CED-ul.

Din 1870, Sulina devine porto franco, adică port liber, scutit de taxe vamale și cu un regim secific.

Curiozități despre Sulina

Aici se montează prima linie electrică din țară ( nu la Timișoara, ci la Sulina în 1883 ) și sunt montate pe malul Dunării primele lampadare care folosesc curent electric pentru iluminat.

Comisia Europeană a Dunării ( CED )

CED-ul se înființează după Tratatul de Pace de la Paris din 1856.

CED – ul atrage de la țările dunărene investiții masive. În perioada sa, se amenajează Canalul Sulina, cea mai mare cale navigabilă la acea vreme iar portul devine unul din cele mai înfloritoare la acea vreme.

Se construiesc cu bani europeni șantierul naval, se amenajează plaja orașului, se realizează o uzină de apă. Se construiește atunci spitalul, se ridică școlile. Se ridică un palat pentru funcțiunile administrative. Se construiește farul. Marea majoritate a clădirilor sunt construite până în 1870.

Se ridică Catedrala Ortodoxă. Sunt în oraș biserici ortodoxă, romano-catolică, armeană, anglicană, moschee și sinagogă.

Câteva date despre oraș în vremea CED-ului

Există 154 de prăvălii, 4 mori, un teatru cu 500 de locuri, 56 de cabarete pentru marinarii sosiți din lumea largă, 2 școli cu predare în limba română, 2 în limba greacă, o școală în limba germană, una în limba italiană, o școală de arte “pentru tinerele fete” în limba franceză, o școală evreiască, un institut britanic de marină.

În 1903 în oraș există iluminat cu gaze, lumină electrică în 1200 de case, sunt 70 de întreprinderi în domeniul navigației și al reparațiilor navale.

Așezarea orașului

Sulina este unicul oraș al Deltei cu funcție de port la Marea Neagră. Se poate ajunge aici doar pe apă. Aprovizionarea se face doar pe apă.

Este situat la cea mai mică altitudine din România (4 metri deasupra nivelului mării).

Sulina este cel mai estic punct terestru al României și al Uniunii Europene.

Dunărea are la gura de vărsare 7m și 1/2, Sulina fiind singurul canal pentru nave mari. După gura de vărsare, sunt adâncimi de 22 de metri. Pentru comparație, la intrarea în Bosfor sunt adâncimi de 1800 de metri.

Încă 12 mile în largul Mării Negre de la vărsare este tot România. În zona de frontieră de până la 24 de mile în larg avem autoritate în caz de conflicte, apoi vine zona economică exclusivă în largul mării unde putem coopera cu celelalte țări.

Modul de organizare al orașului

Sulina are 6 străzi principale paralele cu Dunărea, unite între ele de străduțe cu nume de personalități. Străzile mari sunt numerotate de la 1 la 6. Faleza și clădirile principale sunt pe străzile 1 și 2. Pe celelalte străzi sunt casele oamenilor și câteva blocuri.

Pe strada I se află Primăria, Vama, Catedrala, Căpitania Portului, Administrația Fluvială a Dunării de Jos. Pe strada II se găsesc piața, biserica greacă, biserica catolică, circulă taxiuri, autobuze.

Sulina multietnică

Sulina este primul oraș din România unde se poate vorbi de principiul “Europei Unite”. Este primul oraș multietnic și multicultural, un precursor al procesului de integrare europeană.

Sulina este una dintre cele mai cosmopolite zone ale țării unde la un moment dat, la sfârșitul secolului al XIX-lea, trăiesc în bună conviețuire 27 de naționalități. În Sulina există clădiri de patrimoniu, mărturie a zilelor când este colindată de persoane înstărite, de comercianți, de aventurieri și de pirați de multe naționalități.

Cimitirul multietnic

O mențiune aparte în Sulina merită cimitirul multietnic. Alături de Cimitirul Bellu și de cel de la Săpânța, aceste 3 cimitire din România sunt printre cele mai remarcabile dinEuropa.

Înființarea Comisiei Europene a Dunării în 1856 și existența ei aici până în 1938 ( 82 ani) aduce în Sulina o mulțime de funcționari europeni. Plus că Sulina este ea însăși un creuzet multietnic, aici trăind greci, turci, ruși lipoveni, evrei, armeni, bulgari, etc. Prin urmare, nu e de mirare că cimitirul mare e format din cimitirul rușilor-lipoveni, cel protestant-evanghelic, cimitirul catolic, ortodox mix, cel musulman, cimitirul evreiesc.

Aici se află mormintele oamenilor locului, ale inginerilor care au construit canalul Sulina, ale unor piloți, a 2 tineri englezi care pleacă la Sulina să își consume iubirea la sfârșit de sec XIX și sfârșesc ca Romeo și Julieta, a prințesei Ecaterina Moruzzi, nepoata voievodului moldovean Ioan Sturza, născută la Istanbul în 1836 și decedată aici în 1893, etc.

Piratul

Aici se află mormântul unui pirat, se zice că singurul mormânt de acest fel din Europa. Ghiorghios Kontoguris este o persoană respectabilă în comunitate, un grec din Kefalonia, despre care, în 1871, se descoperă că este capul unei rețele de pirați. În acel an moare iar pe mormântul lui e însemnul piraților dar și o cruce cu cunună în semn de recunoaștere din partea comunității a părții lui luminoase, de om care și-a făcut datoria în comunitate.

Cândva, cimitirul era amplasat pe malul mării dar cu utilajele CED și pe cheltuiala comunității israelite, se realizează ridicarea terenului pentru ca să se evite ca atunci când se săpă să se dea de apă.

De altfel, timp de 300 de ani, Sulina este un loc de refugiu al temuților pirați greci și maltezi care jefuiesc corăbii venite din Occident.

Cimitirul din Sulina începe un program de reabilitare cu bani europeni. Sper să devină bijuteria care prin ea însăși va atrage turiști din toată lumea!

Grecii din Sulina

Despre grecii din Sulina știm, potrivit mai multor surse, că:

– în 1853 din cei 1000 – 1200 locuitori ai Sulinei, cei mai mulți sunt ionieni, greci și maltezi;

– în 1896 din 4500 locuitori ai orașului, 2400 sunt greci;

– pe perioada Comisiei Europene a Dunării, din 1856 în 1938, cea mai mare proporție a locuitorilor o au grecii;

– la sfârșitul sec al XIX lea – începutul sec al XX lea, comunitățile grecilor și armenilor dețin mai mult de 1/2 din populația totală a orașului;

– în 1903 există în Sulina 2 școli grecești;

– în 1904, grecii în oraș sunt 42,4%, în 1930 – 20,8%, în 1992 – 1,2% și în 2002 – 1, 3%.

Grecii cresc mult ca număr începând cu 1870 când i se acordă Sulinei statut de portofranco. Explicația stă în intensificarea comerțului și navigației, domenii în care grecii activează cu predilecție.

Astăzi sunt reprezentați doar simbolic. Cei mai mulți dintre greci emigrează, pleacă în orașele mai mari din jur, Constanța, Tulcea, Galați, Brăila sau mor. Mai jos sunt câteva fotografii ale unei familii de greci din Sulina, obținute prin bunăvoința doamnei Steliana, fata lui Dionisie Ioan și a Aspasiei Cambitis, cei care sunt papu și iaia ( bunic și bunică) pentru draga mea Cristinela Simona Pirvu-Nissiotis.

Unde să mănânci mâncarea naționalităților și mult pește

Dacă ești în Sulina multietnică și în patria peștelui, nu comanzi cartofi prăjiți cu friptură ci, de exemplu, șuba și rapane pe plită cu salată asortată și lămâie sau creveți cu sos de unt și usturoi, servite alături de roșii cherry și pâine. Sau scrumbie marinată. Sau zacuscă picantă de sturion, calcan cu sos de smântână și garnitură de mămăliguță, pulpițe de pui de baltă, marinate, prăjite în crustă.

Nb: Shuba = salată rusească cu pește afumat, maioneză, cartofi fierți, sfeclă roșie, morcov, hrean, ceapă verde, ulei, oțet, sare, zahăr, piper

Rapane = melci de mare

Informațiile sunt luate din meniul restaurantul “Marea Neagră” aflat pe strada 1.

Obiective turistice în Sulina

Plaja din Sulina

La 2 km de Sulina se află cea mai largă plajă, cu cel mai fin nisip, cu cea mai îndepărtată geamandură, cu cea mai lină pantă de intrare în mare, cu cel mai lung drum până la plajă de pe litoralul românesc. Sau cel puțin asta e percepția mea.

Palatul CED

Este unul, dacă nu cel mai important monument al orașului, mărturie a perioadei de aur a Sulinei. Este sediul CED până în 1921, este bombardat în timpul primului război mondial și refăcut ulterior. Între 1941-1944, aici funcționează Comandamentul Militar German. Este o construcție în stil neo-clasic, cu o compoziție simetrică. Este o clădire de anvergura unei universități. Se vizitează doar pe dinafară, este în prezent sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Farul Vechi

Este construit cu mult timp înainte de CED, de către ruși, administrat de turci, preluat de CED și aproape reconstruit în 1869.

Astăzi este muzeu și este închis pentru că se află într-un proces de reabilitare. Se găsesc expuse documente vechi, scrisori ale Regelui Carol I, obiecte și fotografii ale dirijorului George Georgescu, născut aici, obiecte personale ale scriitorului Jean Bart.

Se află pe malul stâng al Dunării, se ajunge la el trecând de un dig de piatră.

A apărut în filmul “Toate pânzele sus” care a fost filmat la Sulina în 1976.

Farul Nou

Are 57 de m înălțime, lumină vizibilă de la 57 de km și se află pe un canal adânc înaintat în mare.

Bisericile din oraș

Aproape toate se numesc Sfântul Nicolae, patronul marinarilor.

Biserica grecească

Este un monument istoric important. Este construită de comunitatea greacă din Sulina. Are catapeteasma sculptată în lemn de măslin, adusă din Grecia. Aici se află o icoană considerată făcătoare de minuni, “Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe”, ambii cu chipurile nedeslușite și acoperite cu mir. Icoana a fost descoperită în 1379 într-o tufă de mir de către o ciobăniță. Este foarte căutată de către creștinii din zilele noastre.

Catedrala Sfântu Alexandru și Nicolae

Aceasta este o ctitorie a regelui Carol I al României. În 1910, în prezența familiei regale, se punea piatra de temelie la Catedrala Deltei. În 1913, lucrările se opresc din cauza situației politice. După război, se realizează exteriorul bisericii cu mozaicuri din piatră de Veneția. Armata germană folosește biserica drept depozit de armament și muniție.

Aici se află tronul arhieresc , tronul pe care a stat A.I.Cuza la Unirea Principatelor Române. În 1980, când biserica se pictează la interior, arhiepiscopul Antim Lica îi dă preotului de la Sulina catapeteasma și tronul pentru a împodobi această biserică.

Edificiul este ridicat în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor. Catedrala este închinată Sfântului Alexandru pentru că pe 30 august ( ziua de Sfântul Alexandru ), armata română ocupă reduta Grivița 1 și Sfântului Nicolae, pentru că așa cum spuneam, acesta este protectorul marinarilor.

Uzina ( Castelul ) de Apă

Povestea spune că Regina Olandei, în vizită în Sulina, cere un pahar de apă și primește apă din Dunăre. Aceasta o determină să facă cadou Sulinei construcția Castelului de Apă.

Sulina ca punct de plecare

…pemtru Pădurea Letea, pentru lacurile Roșuleț, Puiu, Lumina, pentru localitățile Sfântu Gheorghe, Chilia, rezervația de păsări, golful Musura.

Imagini din Sulina

Imagine comună în Sulina: barca din fața casei.

Oameni din Sulina

Doamna doctor

Plimbându-ne prin Sulina, ne apare la un moment dat în față o doamnă frumoasă, cu o canotieră elegantă pe cap, mergând zâmbitoare pe un triciclu. Pare o apariție din timpul glorios al orașului, din perioada interbelică, când aici era Comisia Europeană a Dunării și orașul avea statut de porto franco, când doamnele erau abonate la Marie Claire-ul franțuzesc.

Aflăm că e doamna Năstase, medic pediatru de 43 de ani la Sulina, de loc din Iași. De altfel, singurul medic pediatru al orașului.

Triciclul e de fabricație portugheză. I-am cerut voie să postez fotografia cu dumneaei și a acceptat.

Domnul Gheorghe Comârzan și proiectul său “Mongrafia orașului Sulina”

În vară, străbătând țara în lung și în lat, suntem martorii unor realizări particulare absolut minunate, fie ele pensiuni, restaurante sau expoziții cum este cea a domnului Gheorghe Comârzan de la Sulina.

Domnul Comârzan, de profesie maistru militar, amenajează în curtea sa, urmând-și pasiunea de o viață, o expoziție dedicată Sulinei vechi. Fotografii, obiecte care amintesc de viața marinarilor, artefacte care stau mărturie pentru existența timp de 82 de ani a sediului Comisiei Europene a Dunării la Sulina, adunate de la familia sa dar și de la sulineni, toate dau imaginea Sulinei așa cum a fost ea în ultimii 100 de ani.

Și Sulina are o istorie fascinantă, are dl. Comârzan ce arăta și ce povesti cu atâta pasiune! În plus, pentru localnici și pasionați, dumnealui creează pagina de Facebook “Monografia orașului Sulina”. Mi se pare absolut extraordinar demersul domnului Comârzan, munca de documentare și de strângere a obiectelor, organizarea expoziției, cred că Sulina are de ce să-i mulțumească! Dumnealui este memoria Sulinei.

Casele din Sulina

La intersecția străzii a II a cu str. C.A.Rosetti se află 2 case de sfârșit de secol XIX, una în stil maltez și cealaltă în stil turcesc. Aceasta din urmă arată ca o casă tipică de la Constantinopol din aceeași perioadă. Terenul este scump ăn acea perioadă, bucățile de teren parcelate astfel încât casele sunt unele intr-altele, indiferent de etnia căreia îi aparține proprietarul. Clădirile au parter înalt, pentru negoț, iar sus stau comercianții.

Amândouă casele aparțin unui comerciant vestit în acele vremuri, Foscolo, după cum ne-a zis dl. Gheorghe Comarzan. De altfel, în cimitirul multietnic din Sulina, se află un mormânt din sec. al XIX lea al familiei Foscolo.

Astăzi casele sunt folosite ca locuințe sociale.

Multe din clădiri au un parter mai scund, rolul lui fiind acela de a primi apa care intra, inundă o zonă nelocuită și casa, în sus, rămâne uscată.

Casele tradiționale lipovenești au fața către răsărit pentru că pescarii când pleacă la pescuit se închină întâi către răsărit.

Sulina în opera lui Jean Bart

“O mică citadelă universală, un mic port cosmopolit, foarte original, necunoscut, deşi unic aproape pe glob”. “Un turn Babel în miniatură”.”… acolo unde bătrânul Danubiu își pierde și apa și numele în Mare…”

Aşa descrie Jean Bart, în vestitul său roman “Europolis”, oraşul Sulina. De altfel, el este scriitorul asociat cu acest oraș căruia Sulina i-a dedicat o expoziție la Muzeul “Farul vechi”, muzeu momentan închis pentru renovare.

Eugeniu P. Botez, cu viitorul pseudonim Jean Bart, s-a născut la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. La școala primară din Păcurari, pe care a început-o în 1882, l-a avut ca învățător pe însuși Ion Creangă.

Pseudonimul de scriitor și l-a luat după Jean Bart, un marinar celebru, care a trăit între anii 1650 și 1704. Jean Bart a lucrat câțiva ani ca și căpitan în portul Sulina, perioadă care l-a inspirat atunci când a scris “Europolis”.

Pentru a vedea cel mai estic punct al țării, pentru a vedea un oraș cu o istorie fabuloasă și urmele acestei istorii incredibile, pentru a vedea o plajă minunată și un cimitir unic în Europa, pentru pește și pentru deltă, pentru oameni, pentru biserici, pentru fosttul CED și ce reprezintă el pentru oraș, mergeți și vizitați Sulina!

Dacă v-a plăcut articolul, vă sugerez să citiți să mergeți cu mine pe urmele minorităților următoare: cehii din Banat, grecii, turcii și tătarii, lipovenii din Dobrogea, croații din Banat.